Limbajul trupului: cum poti intelege experienta unui atac cerebral povestita de un vorbitor excelent

September 4, 2012  |  Limbaj non-verbal

Urmaresc cu mare interes filmuletele de pe TED.com din trei motive: ma inspira, pot afla lucruri interesante si-mi place sa vad in actiune vorbitori foarte buni, care te captiveaza pur si simplu de la primele cuvinte. Sunt atat de buni, incat nici nu-ti dai seama cand trec cele aproape 20 de minute alocate fiecaruia dintre ei. Iar impactul povestilor asupra ta persista mult timp dupa aceea.

Cei de la TED au publicat de curand o lista cu cele mai urmarite 20 de filmulete, pe care o puteti gasi aici. Mi-am propus sa le iau la rand pe cele pe care nu le-am vazut si am inceput cu a doua prezentare din lista, ca numar de vizualizari. Ii apartine unei cercetatoare neurolog, pe nume Jill Bolte Taylor, si a fost vizionata deja de peste 10 milioane de oameni. E vorba despre o experienta de viata emotionanta, o ironie a sortii am putea spune: un cercetator preocupat de studiul creierului sufera un atac cerebral si experimenteaza pe propria persoana ce se intampla cu creierul intr-o astfel de situatie.

Am urmarit prezentarea de 3 ori, atat de mult mi-a placut. Povestea are tot ce-i trebuie, de la mesaj puternic, la cursivitate, umor si elementul-soc, prin aducerea unui creier de om pe scena, pentru ca publicul sa inteleaga mai bine despre ce vorbeste Jill. Insa dincolo de toate, am simtit ca factorul cheie care face ca acest cercetator sa fie un vorbitor excelent sau, mai bine zis, elementul definitoriu pentru o prezenta scenica extraordinara este limbajul non-verbal. Filmuletul a devenit pentru mine rapid un studiu de caz si l-am urmarit de mai multe ori tocmai pentru a analiza cat de mult putem transmite prin limbajul trupului. M-am uitat la el de doua ori cu sonor si o data fara sunet, pentru a-mi concentra toata atentia la comunicarea non-verbala.

Dar ce-a facut ca acest tip de comunicare sa creeze un efect atat de puternic asupra privitorului? In primul rand e vorba de prezenta vorbitorului, de faptul ca il simti implicat 100% in ceea ce face si ca se dedica total prezentarii sale. Se afla la TED pentru a crea o legatura cu cei din sala si pentru a le impartasi o experienta care spera sa-i inspire. Nimic altceva nu mai conteaza. Limbajul sau non-verbal e intr-o corelatie perfecta cu ceea ce spune, ca nu ai cum sa nu fii empatic si sa nu intelegi prin ce-a trecut. Gesturile cercetatoarei, care sugereaza realitatea inconjuratoare, trecutul, prezentul si viitorul, miscarea corpului, pana si exercitiile fizice pe care le-a facut la aparatul de gimnastica (vezi minutul 7 al prezentarii) si formarea unui numar de telefon cu o mana paralizata (minutul 12:30) in dimineata atacului, te fac sa vizualizezi intregul film al povestirii. Prezentatoarea are capacitatea sa te faca sa treci odata cu ea prin stari multiple, de la neputinta, negare si durere, la resemnare, eliberare si revelatie. Isi foloseste mainile foarte bine pentru a amplifica ceea ce transmite verbal, iar expresiile sale faciale si sinceritatea emotiilor pe care le transmite in momentul in care remomereaza firul acelei experiente intregesc tabloul. Atunci cand trairea e prea puternica, inchide ochii. La un moment dat am avut impresia unui joc actoricesc foarte bun, in care erau doar ea si scena. Totul se petrece parca in lumina unui reflector care cade asupra protagonistului, senzatie data de acel covor rosu si rotund, pe care Jill sta cu picioarele.

Observati cum la final, la minutul 17:47, lanseaza publicului provocarea de a alege intre doua stiluri de viata, fiecare guvernata de o emisfera a creierului, si pana si postura adoptata in acest moment subliniaza provocarea lansata. Sta dreapta, cu ambele maini ridicate, ca o balanta cu talere. In acest moment sunt in echilibru, dar fiecare poate decide care sa cantareasca mai mult.

Mai are rost sa spun ca publicul o aplauda in picioare la final? Va invit sa urmariti filmuletul si va recomand sa luati aminte de la acest vorbitor cum se face o prezentare electrizanta. Poate nu veti face niciodata prezentari despre experiente de viata atat de puternice, insa atunci cand veti avea de facut o prezentare, sa tineti cont de impactul comunicarii non-verbale asupra audientei. Iata cat de important e sa existe o unitate intre ceea ce transmitem prin cuvinte si limbajul trupului.



Leave a Reply